Interview with Alexandru Gavrilovici about Academia Sighisoara,22 apr. 2014

Read the following interview (in romanian) with Alexandru Gavrilovici, founder and artistic director of Academia Sighisoara by Dorina Matiș, from the Romanian National News Agency Agerpres.

Primul festival-școală româno-elvețian pentru muzicienii tineri 'Academia Sighișoara', unic în România, ajunge în această vară la a XXI-a ediție. În spatele acestui important eveniment cultural se află o muncă titanică depusă de violonistul elvețian de origine română Alexandru Gavrilovici, fost prim concert-maestru al Orchestrei Simfonice din Berna timp de 34 de ani. (...)

 

AGERPRES: Domnule Alexandru Gavrilovici, în 1993, alături de colega dumneavoastră Heidi Indermühle, ați pus bazele Festivalului de Muzică de Vară Sighișoara, devenit ulterior 'Academia Sighișoara'. Ce anume v-a determinat să inițiați acest festival-școală la Sighișoara și de ce nu ați ales, spre exemplu, Brașovul, care este orașul natal, sau orice alt loc din țară? 

Alexandru Gavrilovici: În acea perioadă, în Elveția, ca profesor, prestam activități de tip didactic în mai multe locații. M-a frapat ideea deosebit de practică și de constructivă, pe care comitetele de direcție elvețiene au avut-o, de a pune la dispoziția dascălilor de muzică internatele școlare și infrastructura de cazare a școlilor pe timpul verii pentru instruirea elevilor și studenților. 

Veneam de la un concert pe care l-am dat la Târgu Mureș sau la Cluj, nu îmi mai amintesc exact pentru că sunt de atunci 20 de ani (...) Am trecut prin Sighișoara și amintirile au năvălit, pentru că, copil fiind, eram aici des în vacanța de vară, iar Cetatea era cel puțin tot atât de fascinantă ca și astăzi pentru un copil și un adolescent. Am lansat această idee că ar fi bine să facem o astfel de școală de vară aici, mai ales că Cetatea este o incintă protejată. În acel an, 1993, România renăștea, dar nu a fost ușor să găsim locuri să putem aduna studenți să îi cazăm, să îi hrănim și să-i instruim, dar cu puțin curaj am pornit la drum.

Situația era atât de dramatică în privința capacității de cazare, încât studenții din străinătate, toți erau elvețieni, au fost trimiși să locuiască în case private, iar studenții români trebuiau să rămână într-un internat școlar, unde condițiile nu erau tocmai grozave. Vreau să vă spun că ne-am confruntat cu o revoltă a studenților elvețieni că această partajare a avut loc. Eu cred că aceasta trebuia să aibă loc, dar am văzut un reflex de umanitate în rândul elvețienilor (...) Între timp lucrurile s-au schimbat, Liceul Haltrich (din Cetate, n.r) a fost renovat superb, s-au creat niște pârtii de contact cu Primăria Sighișoara și cu Liceul Haltrich, care ne-au adus la acești ani în care acțiunea noastră a început să își arate roadele.

Bineînțeles că fiind după atâția ani reîntors în România, mi-am spus că nu ar fi rău să fiu secondat, să fiu acompaniat, de un elvețian adevărat pentru a crea o punte psihologică și de ordin practic între cele două națiuni. Heidi Indermühle pe atunci era profesoară de flaut reputată, acum este la pensie, și asta ne-a permis din start să avem un număr de studenți elvețieni destul de important și fiind ceva nou acest lucru este foarte important, pentru că am câștigat și timp. Dânsa având și limba maghiară foarte familiară s-a îndrăgostit de Sighișoara și a venit apoi aici foarte mulți ani și ne-a ajutat să construim această Academie. (...)

Read the whole interview on Agerpres' website: http://www.agerpres.ro/cultura/2014/04/22/interviu-alexandru-gavrilovici-academia-sighisoara-poate-fi-un-exemplu-de-investitie-minora-care-a-dus-la-un-ecou-urias-12-38-11